OFTALMOLOGIE

ECHIPA NOASTRA DE MEDICI SPECIALISTI PENTRU SPECIALIZAREA OFTALMOGIE ESTE FORMATA DIN:

• MEDIC PRIMAR OFTALMOLOGIE  - DR. STANCELE VALENTINA

     Ce este oftalmologia

     Oftalmologia este specialitatea care se ocupă cu studiul structurii şi funcţionării ochilor, precum şi a bolilor care îi afectează. Examenul oftalmologic de rutină este foarte important deoarece multe boli oculare sunt asimptomatice și se pot diagnostica doar în urma unui consult de specialitate.

     Ce este oftalmologia pediatrică

      Oftalmologii pediatri pot diagnostica, trata și gestiona problemele oculare ale tuturor copiilor.

     Oftalmologii pediatri se ocupă, de regulă, cu:

• Examenul fundului de ochi
• Efectuarea de intervenții chirurgicale, microchirurgie și laser (pentru afecțiuni precum ochii încrucișați, probleme ale retinei și infecții)
• Diagnosticarea problemelor oculare cauzate de boli ale organismului, cum ar fi diabetul sau artrita reumatoidă juvenilă (JRA) și alte boli medicale și neurologice
• Tratarea leziunilor oculare
• Prescrierea de ochelari de vedere și lentile de contact.

     Ce tratează medicul oftalmolog

     Oftalmologii sunt responsabili pentru diagnosticul, prevenirea și tratamentul aproape tuturor afecțiunilor ochilor și problemelor de vedere.

     Cu toate acestea, oftalmologii subspecialiști tind să trateze și să monitorizeze anumite afecțiuni, cum ar fi:

• Glaucomul;
• Afecțiuni ale retinei, cum ar fi degenerarea maculară și retinopatia diabetică;
• Afecțiunile corneei;

     Probleme oculare cu o cauză sau cu o componentă neurologică, cum ar fi probleme ale nervilor optici, mișcări anormale ale ochilor, vedere dublă și unele tipuri de pierdere a vederii

     Proceduri chirurgicale complexe, cum ar fi chirurgie reconstructivă sau reparare avansată a vederii.

     Majoritatea medicilor oftalmologi pot efectua o gamă largă de proceduri medicale și chirurgicale. Procedurile pe care un oftalmolog le efectuează în mod regulat depind de mai mulți factori, precum specialitatea aleasă.

     Unele dintre cele mai frecvente proceduri pe care le efectuează un oftalmolog includ diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor ușoare ale ochilor și problemele de vedere.

     Specialiștii oftalmologi efectuează și proceduri, precum:

• diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor oculare moderate până la severe;
• operația de cataractă;
• chirurgia glaucomului;
• chirurgia refractivă pentru a corecta vederea;
• chirurgia reconstructivă pentru a repara traumatismele sau anomaliile din naștere, cum ar fi ochii încrucișați;
• infecții sau blocarea conductelor lacrimogene;
• eliminarea neoplasmului (tumori, chist sau obiect străin);
• monitorizarea sau consultarea pacienților cu alte afecțiuni, cum ar fi retinopatia diabetică sau afecțiunile imune;
• repararea retinelor detașate;
• transplanturi de cornee.

     Când să mergi la medicul oftalmolog

      Majoritatea oamenilor ajung la medicul oftalmolog atunci când se confruntă cu probleme de vedere sau cu semne ale unor afecțiuni oculare, cum ar fi:

• ochi bulbucați;
• vedere distorsionată sau dublă;
• lăcrimare excesivă;
• anomalii sau probleme ale pleoapelor;
• prezența halourilor;
• ochi nealiniați;
• pete negre sau sclipiri de lumină în câmpul vizual;
• înroșirea inexplicabilă a ochilor;
• pierderea vederii periferice.

     O persoană poate avea nevoie de îngrijiri de urgență de la un oftalmolog dacă se confruntă cu:

• pierderea sau modificarea bruscă a vederii;
• dureri oculare subite sau severe;
• leziuni oculare.

     De altfel, orice persoană ar trebui să ajungă la oftalmolog dacă are afecțiuni sau factori care pot crește riscul bolilor oculare, cum ar fi:

• tensiune arterială crescută;
• diabet;
• un istoric familial de afecțiuni oculare;
• HIV;
• afecțiuni tiroidiene, de exemplu, boala Graves.

     Academia Americană de Oftalmologie recomandă tuturor persoanelor să facă anual un examen oftalmologic complet pentru a depista din vreme anumite afecțiuni oculare asimptomatice.

     Care este diferența dintre optometrist și medicul oftalmolog

       Multe persoane sunt confuze cu privire la diferențele dintre optometrie și oftalmologie. Atât oftalmologii, cât și optometriștii joacă un rol important în îngrijirea ochilor, dar nivelul lor de pregătire și expertiză sunt destul de diferite.

     Optometriștii se ocupă de testarea și corecția vederii până la punerea diagnosticului și recomandarea tratamentului în problemele vederii. Este important de știut că un optometrist nu este medic, ci un specialist care are ca sarcină efectuarea de examene oculare și teste de vedere, prescrierea și lentilelor de vedere, detectarea anumitor anomalii ale ochilor și prescrierea de medicamente pentru anumite boli oculare.

     Spre deosebire de optometriști, oftalmologii diagnostichează și tratează toate bolile ochilor, efectuează operații oculare și prescrie ochelari și lentile de contact pentru a corecta problemele de vedere.

    Ce presupune un examen oftalmologic complet

    De la naștere până la adolescență, ochii copiilor cresc și se modifică rapid, de aceea un prim consult oftalmologic este recomandat în primele luni de viață. De asemenea, un consult oftalmologic este necesar și înainte de a începe clasa. Potrivit specialiștilor, adulții fără probleme de vedere ar trebui să-și verifice ochii la fiecare cinci până la 10 ani. Începând cu vârsta de 40 de ani, adulții ar trebui să facă un examen oftalmologic la fiecare doi până la patru ani. După 65 de ani, examenul oftalmologic ar trebuie să fie efectuat anual. Ce presupune acest examen oftalmologic complet?

     Anamneza

     Înainte de consult, medicul va discuta cu tine despre tot ce ține de sănătatea ochilor, inclusiv problemele de vedere, dacă porți ochelari sau lentile de contact, despre starea generală de sănătate, istoricul familial și medicamentele curente.

     Autorefractometria

     Cu un aparat special, care poartă numele de dioptron, sunt măsurate dioptriile. Uneori este nevoie ca aceste măsurători să se efectueze după folosirea unor picături, pentru a determina adevăratele dioptrii. Este important de știut că după folosirea acestor picături, mai exact pentru câteva ore, este dificilă vederea de aproape, pe când la distanță apare fotofobia.

      Determinarea acuității vizuale

     Un alt test important în cadrul controlului oftalmologic este testul de acuitate vizuală care măsoară claritatea vederii. Acest test presupune citirea de către pacient a unor cifre și litere de pe un panou luminos, situat la o anumită distanță, apoi citirea unui text imprimat (testarea vederii la aproape).

     Verificarea motilității oculare (mișcările ochilor)

     Testarea motilității oculare este efectuată pentru a determina cât de bine pot ochii să urmărească un obiect în mișcare și / sau să se deplaseze rapid și să se fixeze cu exactitate pe două ținte separate. Acest test are ca scop depistarea strabismului, precum și pentru a vedea dacă ambii ochi funcționează simultan.

     Biomicroscopia

     Microscopul cu lămpi cu fantă, cunoscut și sub denumirea de „biomicroscop” este folosit pentru a examina structura ochiului- inclusiv pleoapele, corneea, conjunctiva, iris și pupile. Cu ajutorul acestuia, oftalmologul poate să efectueze și retina și nervul optic. O gamă largă de afecțiuni și boli ale ochilor poate fi detectată cu ajutorul acestui microscop cu lămpi cu fante, inclusiv cataractă, degenerare maculară, ulcere corneene și retinopatie diabetică etc.

Examinarea fundului de ochi (interiorul ochiului)

     Cu ajutorul acestui test, medicul oftalmolog poate vizualiza retina, vasele de sânge și nervului optic. Pentru asta, este nevoie de dilatarea pupilei cu picături care modifică vederea. Când pupilele sunt dilatate, pacientul va fi sensibil la lumină și se va confrunta cu dificultăți de concentrare în vederea la apropiere. Aceste efecte pot dura până la câteva ore, în funcție de picăturile folosite. De aceea, cei care efectuează acest test nu trebuie să conducă pentru câteva ore și să poarte ochelari de soare.

     Măsurarea tensiunii oculare

     În cazul persoanelor care au peste 35 de ani sau care au în familie rude diagnosticate cu glaucom se recomandă efectuarea testului care măsoară tensiunea oculară. Acest test este cunoscut sub denumirea de tonometrie non-contact. Tensiunea oculară se măsoară cu ajutorul unui jet de aer, fără să se atingă ochiul. Testul este complet nedureros. Pe baza rezistenței ochilor la jetul de aer, se calculează presiunea intraoculară. Pacienții care au presiune oculară ridicată, este posibil să se confrunte cu glaucom. De obicei simptomele glaucomului apar foarte târziu, când pacientul se confruntă cu probleme de vedere. Din acest motiv, examenele oculare de rutină care includ tonometria sunt esențiale pentru a exclude semnele precoce ale glaucomului și pentru a-ți proteja vederea.

     Cele mai frecvente boli oftalmologice la copii

     Strabismul

     Strabismul este o afecțiune a ochilor în care axele celor ambilor ochi nu sunt paralele sau unul ori ambii ochi deviază. Aceasta înseamnă că, în timp ce un ochi privește spre înainte pentru a se concentra asupra unui obiect, celălalt ochi „fuge” în interior. De regulă, strabismul apare la bebeluși, dar în cazul copiilor diagnosticați cu alte afecțiuni oftalmologice, strabismul poate apărea mai târziu.

     Medicul oftalmolog recomandă tratament pentru a corecta defectul, deoarece este puțin probabil ca această afecțiune să treacă de la sine și ar putea cauza probleme dacă nu este tratată din vreme.

     Ambliopia

      Ambliopia sau ochiul leneș este o tulburare de dezvoltare a vederii în care un ochi nu reușește să obțină o acuitate vizuală normală, chiar și cu ochelari de vedere sau cu lentile de contact.

     Ambliopia debutează devreme, iar în cele mai multe din cazuri, un singur ochi este afectat. Dar uneori, ambliopia poate apărea la ambii ochi. Dacă ochiul leneș este detectat din vreme și tratat prompt, se poate evita o diminuare a vederii. Dar ochiul leneș netratat poate provoca o pierdere permanentă a vederii.

     Deoarece ambliopia este de obicei o problemă de dezvoltare a vederii sugarului, simptomele ochiului leneș pot fi uneori greu de observat. De aceea, este recomandat un control oftalmologic la 6 luni.

     Obstrucția de canal lacrimo-nazal

     Lacrimile se scurg în mod normal prin mici deschideri aflate la capătul nazal al pleoapelor superioare și inferioare (puncta). Obstrucția conductelor lacrimogene împiedică evacuarea lacrimilor prin acest sistem în mod normal. În cazul în care canalul lacrimo-nazal este blocat, apărarea antiinfecțioasă a ochiului este diminuată și astfel apar conjunctivite purulente repetate.

     Potrivit Academiei Americane de Oftalmologie Pediatrică și Strabism, peste 5% dintre sugari prezintă simptome de obstrucție a canalului nazo-lacrimal care afectează unul sau ambii ochi. Majoritatea (aproximativ 90%) trec de la sine în primul an de viață. Atunci când obstrucția persistă, oftalmologul poate recomanda unul sau mai multe dintre următoarele tratamente: masajul asupra sacului lacrimal și părții laterale a nasului, picături de ochi, dilatarea conductelor lacrimogene și / sau intubația canalului lacrimogen.

     Cataracta congenitală

     Cataractele congenitale sunt de obicei diagnosticate la naștere. Dacă o cataractă este nediagnosticată la timp la un sugar, vederea poate fi afectată permanent. În cazul în care cataracta este mică, în porțiunea anterioară a cristalinului sau la periferie, vederea nu este afectată. Cataracta unilaterală este de obicei un incident sporadic izolat. Ea poate fi asociată cu anomalii oculare, traume sau infecții intrauterine, în special rubeolă.

     Glaucomul congenital

      Apare din cauza presiunii oculare ridicată care afectează nervul optic. Afecțiunea debutează la copiii care au între 0 luni și 3 ani.

     Glaucomul congenital primar este o afecțiune gravă, care netratată poate duce la orbire în copilărie. Dacă boala este descoperită precoce, 80% până la 90% dintre copii răspund bine la tratament și nu vor avea probleme de vedere în viitor.

     Retinopatia de prematuritate

     Retinopatia de prematuritate este o boală care poate cauza orbire, cauzată de dezvoltarea anormală a vaselor de sânge retiniene la sugarii prematuri. Retina este stratul interior al ochiului care primește lumină și care o transformă în mesaje vizuale care sunt apoi transmise creierului. Când un copil se naște prematur, vasele de sânge ale retinei pot crește anormal.

     Majoritatea retinopatiilor de prematuritate se rezolvă fără a provoca deteriorarea retinei. Când retinopatia de prematuritate este severă, aceasta poate determina retina să se îndepărteze sau să se desprindă de peretele ochiului și poate provoca orbire. Bebelușii născuți prematur, înainte de 31 de săptămâni, și care au la naștere 1.250 de grame sau mai puțin prezintă cel mai mare risc.

     Cele mai frecvente boli oftalmologice la adulți și vârstnici

     Prezbiopia

       Presbiopia este pierderea normală a capacității de vedere la apropiere care apare odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea oamenilor încep să observe această diminuare a vederii după vârsta de 40 de ani, când încep să aibă probleme în a vedea clar literele mici - inclusiv mesaje text de pe telefonul mobil.

     Cercetătorii estimează că aproape 2 miliarde de oameni din întreaga lume au presbiopie. Presbiopia poate fi tratată cu ochelari de vedere (inclusiv ochelari de citit), lentile de contact și prin chirurgie.

     Cataracta

       Este o boală este boală caracterizată prin opacifierea congenitală sau degenerativă a cristalinului. Printre simptomele cataractei se numără:

• Vedere încețoșată;
• Vedere dublă;
• Sensibilitate la lumină;
• Probleme de vedere pe timp de noapte etc.

     Majoritatea cataractelor care apar din cauza înaintării în vârstă se dezvoltă treptat. În cazul celor tineri sau celor cu diabet zaharat, cataracta se poate dezvolta mult mai repede.               Singurul tratament pentru cataractă este operația. Aceasta este recomandată când împiedică pacientul să-și desfășoare activitățile.

     Glaucomul

       Glaucomul este un grup de afecțiuni ale ochilor care afectează nervul optic, a cărui sănătate este vitală pentru o vedere bună. Această deteriorare este adesea cauzată de o presiune anormal de mare în ochi.

     Glaucomul este una dintre principalele cauze ale orbirii pentru persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulții în vârstă. Multe forme de glaucom sunt asimptomatice. Efectul este atât de gradual, încât s-ar putea ca pacienții să nu observe nicio modificare a vederii, până când afecțiunea este într-un stadiu avansat.

     De aceea, sunt importante examenele oculare regulate care includ măsurători ale presiunii oculare, astfel încât un diagnostic să poate fi pus în stadiile incipiente și tratat corespunzător. Dacă glaucomul este diagnosticat din timp, pierderea vederii poate fi încetinită sau prevenită.

     Retinopatia diabetică

     Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care afectează ochii. Este cauzată de deteriorarea vaselor de sânge din retină. La început, retinopatia diabetică nu provoacă simptome sau doar probleme ușoare ale vederii. În cele din urmă, poate provoca orbire. Retinopatia diabetică se poate dezvolta la persoanele care au diabet de tip 1 sau tip 2.

     Degenerescența maculară

     Degenerescența maculară este o boală a ochilor care se poate agrava în timp. Este cauza principală a pierderii vederii permanente, la persoanele de peste 60 de ani. Degenerescența maculară este o afecțiune care se dezvoltă atunci când mica porțiune centrală a retinei, numită maculă, se uzează. Retina este țesutul nervos sensibil la lumina din spatele ochiului.

     Dezlipirea de retină

      Desprinderea de retină este o urgență medicală pentru că un strat subțire de țesut (retina) din spatele ochiului se desprinde.Desprinderea de retină separă celulele retinei de stratul vaselor de sânge care oferă oxigen. Dacă este lăsată netratată, aceasta poate duce la pierderea permanentă a vederii în ochiul afectat.

     Printre semnele dezlipirii de retină se numără apariția bruscă a unor puncte negre, filamente (miodezopsii) sau flash-uri luminoase (fosfene) ce plutesc în câmpul vizual. Contactarea imediată a unui oftalmolog este necesară.

     Nevrita optică

     Nevrita optică este cunoscută și sub denumirea de neuropatia optică reprezintă inflamația nervului optic, mai exact a fibrelor nervoase care transmit informații vizuale din ochi către creier. Printre simptomele frecvente ale acestei inflamații se numără durerea și pierderea temporară a vederii la un ochi. Această problemă apare, de regulă, la persoanele diagnosticate cu scleroză multiplă sau boli imune, cum ar fi lupusul.