ORL

(Otorinolaringologie)

ECHIPA NOASTRA DE MEDICI SPECIALISTI-PRIMARI PENTRU SPECIALIZAREA ORL(Otorinolaringologie) ESTE FORMATA DIN:

• MEDIC SPECIALIST ORL - DR. BOGDAN CRISTINA ANCA
• MEDIC SPECIALIST ORL - DR. GRECU ANCA
• MEDIC SPECIALIST ORL - DR. LUCA ANA-MARIA

     
      Ce înseamnă ORL?

      ORL este prescurtarea termenului otorinolaringologie, care desemnează ramura medicală cu ajutorul căreia sunt prevenite, diagnosticate şi tratate afecţiunile urechii, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare și sinusurilor. ORL a devenit o specialitate de sine stătătoare la sfârșitul secolului al XIX lea, până atunci afecțiunile specifice acesteia intrând în spectrul medicinei interne.

    
      Ce tratează medicul specialist ORL? 
      Otorinolaringologul sau medical specialist ORL deține aptitudini de terapeut și de chirurg, și tratează afecțiunile:

• Nasului, cum ar fi sinuzita, rinita alergică, polipii nazali, perforația de sept nazal, deviația de sept
• Gâtului, cum ar fi laringita, faringita, oreionul, amigdalita
• Urechilor, cum ar fi otita, eustachita, tinitusul, furunculii canalului urechii, dopurile de sulf, pierderea auzului, leziunile la nivelul urechilor

      Consultul ORL
      Adesea, bolile nasului, gâtului și al urechilor sunt strâns legate, așadar consultul ORL este unul holistic, care începe printr-o discuție cu pacientul pe baza istoricului de afecțiuni, accidente/traume, urmată de descrierea simptomelor actuale și a altor informații relevante pentru medic (dacă ești fumător, ce medicamente utilizezi în prezent, etc.). Discuția inițială este urmată, apoi, de un consult clinic. 

     Examenul clinic 
     Examenul clinic, sau a doua etapă a consultului ORL, presupune examenul gâtului, gurii, nasului și al urechilor. Pacientul va fi așezat pe un scaun pivotant, special pentru examinarea nasului, gâtului și urechilor.

     Examenul nasului 
     Fosele nazale sunt examinate cu ajutorul unui specul nazal (instrument sub formă de pensetă supradimensionată, ale cărei brațe permite extinderea pereților nazali, pentru vizibilitate în interiorul nărilor). Aici, medicul va investiga canalele respiratorii, dacă există deviație de sept și dimensiunea acesteia, precum și cantitatea și calitatea mucozității nazale.

     Examenul gurii și gâtului 
     Gâtul și gura sunt examinate cu ajutorul unei spatule (apăsător de gură), pentru extinderea spațiului dintre limbă și gât. Se examinează, aici, limba, dinții, lueta (omușorul), amigdalele și întregul perimetru orofaringian. Dacă este nevoie, laringele este examinat cu ajutorul unei oglinzi speciale, de dimensiune mică, procedură ce poartă numele de laringoscopie.

     Examenul urechilor 
     Urechile sunt examinate cu ajutorul unui instrument numit specul auricular, (instrument alcătuit dintr-o pară de cauciuc, prinsă de un tub de cauciuc, la care se poate atașa o cameră cu lupă pentru mărirea imaginii membranei timpanului). Aici se explorează timpanul, posibilitatea existenței dopurilor de ceară sau a unor leziuni.

     Investigații și analize ORL avansate 
     În cazul unor afecțiuni, este posibil ca medicul să fie nevoit să apeleze la o serie de investigații ORL avansate, cum ar fi endoscopia nazală, laringoscopia sau timpanografia, în funcție de organul afectat.

     Endoscopia nazală 
     Endoscopia nazală este o analiză în profunzime a foselor nazale și a canalelor sinusoidale. Aceasta se realizează cu ajutorul unei tije subțiri, endoscopice (la capătul tijei se află o cameră cu lumină), care se introduce, pe rând, în fiecare fosă nazală și avansează până în zona rinofaringelui, aflată în spatele nasului. Endoscopia nazală se realizează cu anestezie locală și prezintă un grad minim de disconfort pentru pacient.

     Endoscopia laringiană și faringiană 
     Similar cu endoscopia nazală, cea laringiană și faringiană (numită și examen fibroscopic laringian) se folosește de o sondă endoscopică pentru vizualizarea zonei laringiene și faringiene și pentru examinarea corzilor vocale. Și această procedură se realizează cu anestezie, prin urmare prezintă un discomfort minim pentru pacient.

     Laringoscopia 
     Laringoscopia este o manevră de vizualizare a bazei limbii și a laringelui. Se efectuează cu gura larg deschisă, după care medicul va introduce o oglindă de mici dimensiuni în spatele gâtului și va solicita pacientului să scoată anumite sunete, pentru examinarea mișcării corzilor vocale. Deși se poate efectua cu anestezie locală (spray anestezic) laringoscopia presupune un anume grad de disconfort, care diferă de la pacient la pacient. Disconfortul este adesea însoțit de un reflex de regurgitație, care dispare imediat ce procedura s-a încheiat.

     Timpanograma 
     Timpanograma presupune măsurarea volumului de aer din urechea medie, alături de mobilitatea membrane timpanice și a lanțului osicular, atunci când sunt transmise sunete.Timpanograma se realizează prin inserarea unui dispozitiv cauciucat în urechea externă, care va emite un sunet menit să declanșeze reflexul acustic la nivelul urechii medii. Răspunsul emis de aceasta este înregistrat în formă de grafic, eliberat imediat după încheierea procedurii, și este analizat de către medic.

     Suita de investigații și analize ORL include și:

• Studiul reflexului stapedian (analiza integrității lanțului de osișoare din urechea medie)
• Videonistagmografia (investigație video a sistemului vestibular)
• Măsurarea otoemisiunilor acustice (măsurarea funcționalității urechii prin examenul otoemisiunilor acustice spontane și provocate)
• Audiograma tonală (test auditiv de bază care presupune măsurarea nivelului de auz ca răspuns la emiterea unor semnale sonore, la intensități diferite, la nivelul fiecărei urechi)

     Diagnostic și tratament 
     Diagnosticul este stabilit în urma unui examen ORL complet, iar pe baza acestuia se pot emite recomandări pentru investigații mai avansate, în cazul unor afecțiuni mai complexe, care pot atinge și dimensiuni neurologice și/sau infecțioase (de exemplu, otita extremă). Tratamentul poate cuprinde atât remedii medicamentoase, cât și intervenții chirurgicale – cum ar fi excizia amigdalelor, în cazul amigdalitei acute, sau septoplastia, în cazul unei deviații de sept problematice.

     Când se merge la un consult ORL? 
     Consultul ORL poate fi unul de rutină, mai ales dacă există antecedente de boală, sau un consult necesar, atunci când apar anumite simptome.

     Simptome 
     Este important să mergi la un consult ORL dacă manifești unul sau mai multe din simptomele enumerate mai jos:

• Probleme de respirație nazală
• Sângerări nazale
• Stare de amețeală sau vertij
• Tinitus (țiuit persistent în urechi)
• Simț al mirosului diminuat
• Dureri la nivelul sinusurilor
• Inflamație în gât (durere sau usturime la înghițire)

     Urgențe ORL 
     Este important să mergi de urgență la un consult Orl dacă prezinți următoarele simptome:

• Sângerări nazale neîntrerupte
• Sângerări ale urechilor
• Auz diminuat
• Pierderea vocii fără motiv aparent
• Imposibilitatea de înghițire
• Noduli limfatici (ganglioni) suprainflamați (vizibili prin piele cu ochiul liber)
• Secrețiile nazale purulente

     Cele mai frecvente afecțiuni ORL 
     Printre cele mai întâlnite afecțiuni ORL, atât la adulți, cât și la copii, se numără otita, amigdalita, sinuzita și rinita.

      Otita este o afecțiune inflamatorie a urechii care poate varia în gravitate, prin urmare este important de mers la medic de la apariția primelor simptome. Otita poate fi externă, afectând conductul auditiv extern, medie, afectând urechea medie, sau internă, afectând urechea internă. Cea mai des întâlnită formă de otită este cea medie. Netratată, această formă de otită poate duce la pierderea definitivă a auzului. Simptomele principale sunt scăderea auzului și febra.  

     Amigdalita este o boală des întâlnită la copii și constă în inflamarea amigdalelor palatine. Amigdalita poate fi virală sau bacteriană, iar ambele forme sunt contagioase. Simptomul principal al amigdalitei este inflamarea gâtului, însoțit de dificultăți de înghițire a băuturilor și alimentelor. Dacă apare în urma unei infecții streptococice, amigdalita poate fi tratată cu ajutorul antibioticelor. Forma virală, de regulă, trece de la sine. Dacă problemele sunt recurente, se poate recurge la excizia definitivă a amigdalelor.

     Sinuzita este o afecțiune inflamatorie localizată la nivelul mucoasei sinusoidale, care se poate croniciza și crea neplăceri pe termen lung. Principalele simptome cuprind obstrucția nazală (înfundarea nasului), durerile localizate, dificultățile de respirație, migrenele și starea de amețeală. Aceasta poate fi tratată cu ajutorul medicamentelor antibiotice și antiinflamatoare. Tratamentul durează cel puțin 10 zile. Adesea, rinitele netratate degenerează în sinuzite.

     Rinita se referă, de fapt, la un grup de afecțiuni inflamatorii ale mucoasei nazale, care pot fi de natură alergică sau infecțioasă. Principalele simptome cuprind obstrucția nazală, dificultățile de respirație, strănutul frecvent. Rinitele alergice sunt cauzate de iritații la factori alergeni din aer sau alimente. Este important de știut că, netratate, rinitele se pot acutiza și, în cele din urmă, croniciza. Tratamentul rinitei depinde de gravitatea acesteia și poate varia de la spălături nazale cu apă de mare până la tratament antibiotic.

     Metode de prevenție

     Prevenția afecțiunilor nazale

     Pentru prevenirea bolilor nazale, este important să:

• eviți fumatul sau expunerea la fumul de țigară
• (dacă ești alergic) eviți expunerea la factorii cu potențial alergenic (polen, substanțe chimice iritante)
• eviți expunerea la frig și umiditate
• Prevenția afecțiunilor urechilor

     Prevenția afecțiunilor urechilor include:

• evitarea infecțiilor respiratorii
• evitarea infecțiilor sinusurilor
• evitarea frigului, umidității, fumului de țigară
• evitarea surselor de sunet/zgomot puternic
• Prevenția afecțiunilor gâtului

     Prevenția afecțiunilor de gât cuprinde:

• evitarea fumatului sau a fumului de țigară
• evitarea expunerii la frig și/sau umiditate
• evitarea consumului de băuturi sau alimente foarte fierbinți sau foarte reci
• evitarea expunerii la medii de risc (contactul cu persoane infecțioase)